Câteva gânduri despre Abstinenta sexualitate
Având în vedere propriul meu sexaholism și climatul vremurilor, nu este de mirare că aveam îngrijorare dacă aș putea sau nu să mă descurc fără sex. Programarea mea mi-a spus că un astfel de gând pentru un bărbat era pur și simplu exclus. Am confundat sexualitatea cu nevoia de a face sex, dar acestea sunt două lucruri complet diferite. Ceea ce am descoperit este că pot fi pe deplin bărbat și o ființă umană complet sexuală fără a face sex.
Înainte de sobrietate, cu cât eram mai captiv de poftă și sex, cu atât sexualitatea mea era mai diminuată. Fără să-mi dau seama, de fapt, negeam și distrugeam sexualitatea mea. Acum văd că pentru mine, sexaholicul, atitudinea minții și inimii și defectele mele de caracter au fost cele care mi-au alimentat „aspirația sexuală”, mai degrabă decât necesitatea masculină.
Pentru mine, consider că intrarea în abstinența sexuală (în căsnicia mea) este o chestiune de alegere. Când mă decid să o fac, pur și simplu „închid sistemul” întrerupând cererea și așteptările. Îmi imaginez că închid robinetul care controlează conducta de apă care intră în casa noastră. În timp ce fac asta, îmi pun dorința de sex în mâinile lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, am plănuit să închid, din orice motiv (sper că motivele corecte), și apoi, când a venit momentul, iau în mod deliberat decizia de a nu mai face sex. Și sistemul se oprește! Desigur, a trebuit să învăț să am încredere în proces și pentru mine asta a necesitat timp și practică.
Pe de altă parte, ar trebui să fim întotdeauna atenți să examinăm de ce și cum oprim activitatea sexuală. Acesta se clarifică în timp, dacă suntem sinceri, deschiși la minte și dispuși să vedem adevărul despre noi înșine. Împărtășirea cu grupul și/sau sponsorul ar trebui să ne ajute să fim clari cu privire la motivele și dorința noastră. Și există o diferență uriasa între încercarea de a controla sexul prin forța (puterea) voinței și renunțarea în mod liber la cererea și așteptarea pentru sex într-o predare(surrender) pozitivă. Reprimarea poate fi nu numai dăunătoare, ci va exclude beneficiile care se pot acumula din perioadele de abstinență. Calea sănătoasă este să renunțăm la cererea la sursă - în minte și inimă - din interesul propriu și dorință iluminată.
Pe măsură ce sosește momentul când aș avea în mod normal sex – oricare ar fi așteptarea stabilită de la vechiul tipar- uneori voi simți că dorința lovește uşa. Mintea îmi spune: „Este timpul să o fac”. Altadata, chiar și acest prim memento este absent și nu există mesaj pentru sex. Dacă acel mesaj tăcut bate (Slavă Domnului că acum e liniște; înainte de sobrietate ar țipa afară și trebuie să-și facă drumul), pur și simplu nu deschid ușa, si pleaca linistita asa cum a venit, fara nici un disconfort. Dacă decizia mea inițială de a opri este un „poate”, sau o fac dintr-un alt motiv decât interes propriu, când dorinta bate la usa, sunt tentat sa o deschid sa vad ce e acolo și pune piciorul în ușă ca un vânzător ambulant insistent. Este mai greu să închizi ușa când se întâmplă asta. Cel mai bun mod este pur și simplu să renunți liber, fără „poate” și preda-te lui Dumnezeu și voinței Lui, o zi odata (fiecare zi la randul ei).
Roy, SA Essay, 24 August 1985, rev. 1/90
