In Memory of Roy K.: The Founder of Our Fellowship and a Pioneer on Our Path to Recovery.

 oday, we commemorate the birthday of Roy K., the founder of Sexaholics Anonymous. Roy was not merely a sex drunk seeking recovery for himself; he was also a visionary—one who realized that his suffering was not unique and that many others like him lived in isolation and silence, searching for a way out of the tyranny of lust but finding none.

In 1979, the fellowship of Sexaholics Anonymous was born through his efforts, but it did not find its way easily. From the very beginning, Roy K. faced waves of doubt and resistance. He had to prove to the world the necessity and significance of our fellowship. Yet, he did not waver; he pressed on with unwavering determination, believing that salvation does not come through isolation but in finding companionship among those who share the same struggle and cling to the same passion for the solution. Today, decades after its founding, the fellowship has become a beacon of hope and transformation, where thousands have found a lifeline out of the bondage of lust—thanks to the efforts of Roy K. and those who believed in his sincere vision.

"I want to find my people!"—this is what Roy used to say. He laid the cornerstone of our First Step and Third Tradition, realizing that sex was merely a mirror reflecting our true illness, and that the real problem was lust. Sexual drunkenness had been a dark prison, where its inmates faced a slow death in miserable isolation.

Roy K. remained faithful to the definition of sobriety throughout his life. He never compromised on it, was passionate about the message, and sacrificed his money, time, and effort to bring the light of recovery to every lost sex drunk wandering in the jungle of lust.

On his birthday, we remember him with deep gratitude and appreciation. We move forward on his path, carrying the message of recovery and sobriety centered on God. For what he started was not merely an idea, but a revolution of hope and transformation—one that we continue together with every step toward recovery.

Inspirational story of a SA member in prison

I’m Anonymous, a recovering sexaholic,
and I am making a program call.” Those
easy words are a bit harder to say from
the inside of a jail cell. Nevertheless, I can
get current, I can reach out, I can get out
of isolation by just writing this letter. Even
though I am stuck in a cell 21 to 23 hours
a day, I still have the tools to grow in my
recovery and to have a positive sobriety
by doing all I can for the sexaholic who
still suffers. I can connect with my Higher
Power. I accomplish this by daily Bible
reading, prayer, and reading recovery
materials. I attend any kind of meeting
(religious, AA, etc.) whenever possible and
I speak the language of recovery to my
“cellie,” a recovering alcoholic.
Due to the nature of my charges and due
to the nature of the other individuals in
“protective custody,” there is very little
fellowship and very little openness. 

This contrasts so much with the honesty
and camaraderie of SA meetings.
Nevertheless, I choose to thrive and
continue to grow along spiritual lines.
Moment by moment, one day at a time,
I can surrender every temptation to
“numb out” or “act out” with memories
or fantasies. Surrender is still the key—
in here, or out there. Instead of “white
knuckling” or giving in, I choose to
surrender. I choose to maintain a firm
bottom line. TV shows, magazines,
or any memories that may be triggers
are immediately surrendered. My daily
journaling is also a very useful tool.
Maintaining a positive attitude, avoiding all
resentments (and surrendering them if and
when they come), and fostering a spirit of
gratitude are also key tools.
Honestly, some days are harder, some
days easier. On hard days and nights, I try
to use the tools of the program. I pray for
daily sobriety. Yet, I must also admit that
sometimes I feel my time here is wasted
and there seems to be no point to it all. But
I surrender that “feeling of uselessness.”
I try to focus on “the promises.” No one
ever said this would be an easy path. But
as I “trudge this road of happy destiny,”
I can only hope that my experience can
benefit others. And so I write—praying that
this letter can help someone, somewhere,
be sober for just one more day. Today, as
I celebrate day 595 of my recovery (the
last 17 in jail), I thank you, the reader,
for letting me be of service. Every single
person who reads or hears these words
helps me be sober. So I thank you! Thank
you for bringing me out of isolation and
helping me to be a part of the Fellowship.

I love you, appreciate you, and value you,
my dear brothers and sisters in recovery.
P.S. A few weeks before I entered jail,
I got a sobriety chip for 18 months, and
when I was released, I got my two-year
chip. The Program works, if you work it,
so work it, because you’re worth it!



For more information


https://chat.whatsapp.com/HHhenU9OyMQ13dDNnjhUm0

Rugaciunea de acceptare

  Și acceptarea este răspunsul la toate problemele mele de astăzi. Când sunt deranjat, este pentru că găsesc o persoană, loc, lucru sau situație – un fapt din viața mea – inacceptabil pentru mine. Şi nu pot găsi liniște până când nu accept acea persoană, loc, lucru sau situație ca fiind exact așa cum ar trebui să fie în acest moment. Nimic, absolut nimic nu se întâmplă din greșeală în lumea lui Dumnezeu. Până nu putem accepta ispita de a pofti trupeste, nu putem rămâne abstinenți; dacă nu accept viața complet în condițiile ei, nu pot fi fericit. Trebuie să mă concentrez nu atât pe ceea ce trebuie schimbat în lume, cât pe ceea ce trebuie schimbat în mine și în atitudinea mea.
    Shakespeare spunea: „Toată lumea este o scenă, toți bărbații și femeile sunt doar actori”. A uitat să menționeze că eu sunt criticul șef. Am fost întotdeauna capabil să văd defectul în fiecare persoană, în fiecare situație. Și mereu m-am bucurat să subliniez asta, pentru că știam că îți dorești perfecțiunea, la fel ca și mine. S.A. și acceptarea m-au învățat că există și puțin bine în cei mai răi dintre noi și puțin rău în cei mai buni dintre noi; că toți suntem copiii lui Dumnezeu și fiecare avem dreptul să fim aici. Când îmi plâng sau îți plâng soarta, mă plâng de lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, spun că știu mai bine decât Dumnezeu. (cartea Alcoolici Anonimi ed. 4 in engleza, p. 417)

Rob's story (recovery in prison)

 Rob's story
I have been asked to share a little of my journey to recovery and the key role Sexaholics Anonymous played in that journey. Please consider this personal testimony as evidence of the good work that SA do to recover souls lost in addiction.

In 2018 I was convicted of a sexual offence and sentenced to five months in prison. I was also very fortunate to have been granted bail. This gave me an opportunity to seek help for my addiction. I engaged the help of a registered counsellor who specialized in sex addiction. After many sessions twice, a week at first, he suggested that I contact SA which I did. Up until that point I had never heard of SA. My addiction had driven me to cross barriers I never thought would be possible. I felt alone, rejected by society, even by some of my own family. I was confused and afraid of what I had become.

But when I began to attend SA meetings I realized I was not alone, in fact, I was accepted by them and felt that I was part of something. Something that had answers to my questions that made sense. They were able to lay out steps to recovery. They had access to resources that were world wide

They were able to tell me that in my own strength I was powerless to recover that there was a higher power that I could depend on to keep me on a sober path a better way of living, than stuck in my addiction. I was lucky and blessed to have found SA. If I had gone to remand instead of gaining bail, I shudder to think where I would be. My heart aches for all those in Jail who are slaves to sexual addiction who may never have the opportunity I had to find a new life through contact with SA. When I was in jail I still had support from SA though in a limited way, for example Jason C wrote me letters of encouragement and even came and visited me. My daily renewal partner Stuart wrote to me also and both of them to this day are great support mentors. This is one of the great benefits of SA you join a brotherhood that cares and supports each other, for we fight a common enemy. SA shows us a new path tried and tested by many who have gone before us.

My relationship with my higher power GOD  has grown beyond my wildest dreams. I know face life in partnership with Him in fact I would say co- dependent on Him for all my needs, I can testify that He has been faithful long suffering and abundant in goodness to me even though I am nothing special. But through His power working in me all things are possible.

 At present He has led me to a place where I am currently working with addicts here in another country who are serious about recovery, I have found the skills that SA taught me i.e. the 12-step program, have become invaluable in this role and my experience is now working to benefit others and help them out of addiction. I run a carpentry course for these ones that assists to build self-esteem and reinforces in a practical way that success can be achieved by following advice from experienced mentors and following a set of guidelines to achieve the desired result all assist the students to see that they can achieve recovery. My life has purpose meaning and direction and I owe that to God first then the amazing role SA has played in my rehabilitation. It is such an honour to be able to use my experience to help others

I appeal to you to allow SA to work with you in rehabilitation for those who are seeking help so that inmates will have that opportunity to recover and through their contact with SA they will have valuable ongoing support when they have finished their time so they will be less likely to re-offend and find recovery from what is a crippling disease.



Thank you for taking the time to assess the possibilities of allowing even on a trial bases SA to minister to those incarcerated

Rob's audio share
https://drive.google.com/file/d/1l7pUQh0gegWfYkgZouaUJOSOg4rEQTbt/view?usp=drivesdk


For more information about how to get involved in SA prison work

https://chat.whatsapp.com/HHhenU9OyMQ13dDNnjhUm0

Test -- identificarea existentei unei probleme

 Intrebarile pentru cel ce nu stie daca e dependent de sex:

1.    Te-ai gândit vreodată că ai nevoie de ajutor în privinţa modului cum te raportezi la sex, ca gândire şi comportament?

2.   Că ţi-ar fi mai bine dacă n-ai mai ”ceda”?

3.   Că eşti controlat de sex sau de anumiţi stimuli?

4.   Ai încercat vreodată să pui capăt sau să limitezi ceea ce credeai că e greşit în com portamentul tău sexual?

5.   Recurgi la sex ca la o evadare, pentru a scăpa de anxietate sau pentru că altfel nu faci faţă?

6.   Simţi ulterior vină, remuşcare?

7.   Cauţi activitatea sexuală cu mai multă stringenţă?

8.   Îţi afectează relaţia cu partenerul de viaţă?

9.   Ai nevoie să recurgi la imagini sau la amintiri în timpul actului sexual?

10. Simţi un impuls irezistibil când ţi se fac avansuri sau ţi se oferă sex?

11.  Treci tot timpul de la o relaţie la alta sau de la o aventură la alta?

12. Ai sentimentul că relaţia potrivită te-ar ajuta să nu-ţi mai doreşti sex vinovat, să nu te mai masturbezi sau să nu mai trăieşti în promiscuitate?

13. Nutreşti o nevoie distructivă – disperată din punct de vedere sexual sau emoţional –

pentru cineva?

14. Căutarea activităţii sexuale te face să te neglijezi pe tine însuţi sau bunăstarea familiei tale sau a altora?

15. Ţi-a scăzut eficienţa şi puterea de concentrare pe măsură ce ai început să cauţi tot mai imperios sexul?

16. Pierzi timp de la serviciu în favoarea compulsiei?

17. Cauţi sex într-un mediu social inferior?

18. Vrei să te îndepărtezi cât mai repede de partenerul de sex după consumarea actului?

19. Te masturbezi sau faci sex cu alţii, deşi eşti compatibil sexual cu partenerul de viaţă?

20. Ai fost vreodată arestat pentru o cauză legată de sex?

Definitia abstinentei sexuale

 Ce este un dependent de sex şi ce este abstinenţa sexuală?

Nu putem vorbi decât în numele nostru. Natura specializată a DSA poate fi cel mai bine înţeleasă prin prisma a ceea ce numim dependentul de sex. Dependentul de sex s-a extras pe sine din întregul context a ceea ce e bine şi ce e rău. A pierdut controlul, nu mai posedă puterea de a alege şi nu este liber să se oprească. Dorinţa a devenit o dependenţă. Situaţia noastră este similară cu a alcoolicului care nu mai poate tolera alcoolul şi trebuie să se renunţe complet la băutură, dar este dependent şi nu se poate opri. La fel şi dependentul de sex, sau „beţivul” de sex, care nu mai poate suporta dorinţa, dar nu se poate opri.

Deci, pentru dependentul de sex, orice formă de activitate sexuală, indiferent că este cu sine sau cu un partener, altul decât cel legitim (sot/sotie intr-o casatorie intre un barbat si o femeie), generează dependenţă şi duce la distrugere. Înţelegem de asemenea că forţa în faţa căreia cedăm este dorinţa şi că adevărata abstinenţă include victoria progresivă asupra dorinţei. Aceste concluzii s-au născut, fără putinţă de tăgadă, din creuzetul experienţei şi recuperării noastre; nu avem alte opţiuni. Dar am descoperit că acceptarea acestor concluzii este cheia unei recuperări fericite şi pline de bucurie la care nu am fi putut ajunge în alt fel.
Această realitate va descuraja – şi aşa şi trebuie - pe mulţi din aceia care recunosc că au o obsesie sau o compulsie sexuală, dar care nu-şi doresc decât să o controleze şi să se bucure de ea, la fel cum alcoolicul şi-ar dori să-şi poată controla dorinţa de a bea şi să bea de plăcere. Până când n-am ajuns la disperare, până când n-am ajuns să ne dorim din tot sufletul să ne oprim, dar n-am mai putut, până atunci nu ne-am implicat cu adevărat în programul de recuperare. DSA este pentru aceia care ştiu că singura lor şansă este să se oprească şi au ajuns la această concluzie singuri, din dorinţa de a-şi îmbunătăţi viaţa.

Membrii isi spun povestea: Saul E

 

Saul E

Salut, sunt Saul si sunt dependent de sex si alcool. Am descoperit masturbarea de la o varsta frageda, cred ca aveam 5 ani. Era o experienta incredibila, nu stiam ce fac, stiam doar ca imi aduca multa placere. Am inceput sa o practic din ce in ce mai des. Abia mult mai tarziu (prin clasa a 4-a) am inteles ce substituia. Nu credeam ca fac nimic rau, doar toata lumea din jur o facea, eu de ce sa fiu diferit? Prin clasa a 5-a bunica mea, care era ca o a doua mama pentru mine, a murit de cancer. A fost foarte dificil pentru mine sa o vad cum sufera asa ca am ales sa nu fac asta ci sa fug in "hobby-ul" meu. Am ales sa fug in fantezii, fantezii sexuale doar ca sa nu infrunt realitatea. Dorinta de a fugi s-a accentuat si din cauza certurilor de acasa, umilintele indurate la scoala, lipsa de prieteni si faptul ca nu stiam sa infrunt realitatea si, sincer sa fiu, nici nu voiam. In fanteziile mele puteam fi cine doream, puteam fi liber, iubit, apreciat, etc. Asa am trait multi ani pana am ajuns in facultate. Depedenta mea se intesificase desigur. Daca la inceput eram atras de poze sau imagini gasite pe cutiile de chibrituri si reviste am vazut ca acestea nu mai erau destul. Am inceput sa vanez din ce in ce mai multe imagini, sa scormonesc in revistele lui tata. Intr-o zi am fost norocos si gasisem un CD cu filme pornografice. A fost raiul pe pamant ziua respectiva. In scurt timp nici asta nu mai era de ajuns. Am inceput sa vanez imagini si filme pe internet. Ajunsesem sa am ganduri fata de acelasi sex, credeam ca eram bisexual. Exploreaza-ti sexualitatea cum se zice la televizor, putin lucru stiam ca sexualitatea ma explora pe mine. Ajunsesem in facultate si nu fusesem in nicio relatie vreodata, imi era frica sa vorbesc cu fetele. Singuru lucru pe care il stiam face era sa am fantezii cu ele. Eram singur asa ca intr-o zi am decis sa ma sinucid si am pornit sa imi iau viata. Nu stiam ce in neregula cu mine. Credeam ca daca voi gasi relatia perfecta voi fi salvat. Am pornit ca sa fiu lovit de masina, ca norocul ca ceva din interiorul meu m-a oprit. Era primul semn pe care nu il mai puteam ignora, ceva nu era in regula. Intr-un final am intrat in prima mea relatie si am avut primea mea experienta sexuala. Am crezut ca de acum incolo voi fi salvat, toata viata mea va merge bine, asta era tot ce imi lipsea. Desigur, nu a fost asa. Am ajuns dependent de persoana de langa mine, o foloseam pentru a fugi de realitate, a umple golul din interior, a ma simti validat, apreciat si iubit. Tot ce am reusit a fost sa trec un nou prag al dependentei. Nu puteam fii niciodata intim cu persoana de langa mine. Recurgeam mereu la fantezii sexuale. Pentru mine fetele erau obiecte sexuale, nimic mai mult. La scurt timp am avut o experienta religioasa si am decis ca nu mai vreau sa ma masturbez niciodata si sa nu mai fac sex inainte de casatorie. Cat de greu putea fi? Singura dependenta pe care mi-o recunoscusem era dependenta de tigari (fumam vreo 2 pachete pe zi). Credeam ca singurul lucru pe care trebuia sa il fac este sa ma abtin vreo 2 saptamani si totul va fi ok. Desigur ca nu a fost asa. Dupa 2 zile am inceput sa tremur tot si sa vad in ceata. Nu stiam ce in neregula cu mine. Am recazut desigur, am recurs iar la masturbare. De fiecare data era la fel. Maxim am rezistat 2 saptamani. Credeam ca sunt tampit la cap, cum de o faceam iara. De aici lucrurile se schimbasera, de fiecare data cand recadeam ceva din interiorul meu se strica. Deveneam din ce in ce mai nervos, iritat, singur, ma simteam diferit, defect, ma adanceam intr-o depresie ce continua de mai bine de 7 ani. La inceput am dat vina pe ceilalti, parintii mei, persoana cu care in relatie, prieteni, conducatorii tarii, Dumnezeu, etc. In adancul meu stiam ca era o minciuna, stiam ca defapt "hobby-ul" meu ma distrugea. Vina pe care o simteam dupa, sfasierea, tristetea, lipsa emotiilor, moartea interioara, toate aceste lucruri nu voiam sa le vad. De ce? Fiindca altfel trebuia sa renunt dar eu nu voiam asta, nu stiam sa traiesc fara dependentele mele: sex, pornografie, alcool, tigari. Nu stiam sa infrunt realitatea, am ramas la stadiul de 5 ani. Eram un copil in corp de adult, speriat si singur. Ca sa nu o lungesc dependenta mea o devenit altceva, nu mai era ceva inocent deja ma durea. De fiecare data cand o faceam iara simteam ca ma mor, ca si cum imi infing un cutit in inima. Simteam in interior ca eram cioburi, spart, in 1000 de bucati. Am mai avut o tentativa de suicid dar din fericire am abandonat. Dupa 2 ani de recaderi continue am cerut ajutorul si am ajuns la primul grup de AA (Alcoolicii Anonimi). Desi nu am vrut sa imi recunosc alcoolismul (doar nu era sa renunt si la bautura, nu?) m-am recunoscut din plin in povestiile celorlalti. Dintr-o data nu ma mai simteam singur, diferit sau defect. Nu intelegeam de ce altii puteau atat de usor sa renunte la ceva iar eu nu. Nu puteam renunta la masturbare si pornografie, si daca eram intr-o relatie. Credeam ca eram posedat sau bolnav mintal. Desi stiam ca daca o fac o sa ma doara eu o faceam oricum, uitand complet de tot ce am promis, de cat de naspa o fost data trecuta, ca daca continui asa imi agravez depresia si imi pierd mintiile. Efectiv uitam si dupa ce o faceam imi aduceam aminte. Ma gandeam ca doar un om bolnav putea face asta, un dement, un psihopat. Desi nu eram departe cand ziceam ca eram un om bolnav doar ca nu eram bolnav psihic, eram bolnav spiritual. Am ajuns la concluzia primului nostru pas: Am admis ca eram neputinciosi in fata poftei (lust in engleza) si in fata intregii mele vieti. Cel putin am recunoscut prima parte. Efectiv vointa mea era inexistenta. Uitam efectiv si recadeam sau tentatia era atat de mare ca nu mai puteam dormi. Tinea zile intregi, tremuram, vedeam in ceata pana cand intr-un final recadeam. Ma simteam ca si cineva prins intre doi pereti care se tot apropie pana ma strivesc. Incercam prin forta bruta sa tin peretii dar intr-un final cedeam si eram strivit. Asa eram si cu dependenta mea, o trebuit sa accept ca nu pot. Ce usurare, sa vad ca nu sunt singur si ca nu pot si ca nu sunt un ciudat. Am crezut ca totul e ca si rezolvat doar ca nu am vrut sa admit si restul pasului, neputinta in fata vietii. Ce, eu fac ce vreau si cum vreau, cum adica is neputincios, cum adica, ma bate viata pe mine? O mai trebuit sa am o tentativa de suicid si sa ajung la a 4-a ca sa imi dau seama ca orice fac recad, ca viata traita dupa bunul meu plac era o viata irosita si egoista. Plin de frici, manie si resentimente nu puteam trai altfel decat in frica, in manie si in resentimente. Nu puteam cu defectele mele de caracter sa imi indrept defectele mele de caracter. Era ca si cum eram plin de noroi pe mana si incercam sa imi curat noroiul din ochi, tot ce faceam era sa adaug mai mult noroi. Aveam nevoie de Altcineva ca sa faca asta. Cand am ajuns sa cochetez a 4-a tentativa de suicid au fost 2 lucruri care m-au oprit, ultimul fiind un gand ca daca ma omor o sa traiesc tot iadul interior si dupa ce mor. Asta m-a socat. Era oribil cum traiam. Noaptea nu puteam dormi ca aveam o voce in cap care tot striga: "Ce faci cu viata ta?", toate lucrurile pe care am ajuns sa le fac (unele riscam chiar si puscarie) ma bantuiau. Trebuia sa ma imbat ca sa mi se rupa filmul ca sa adorm atata numa ca ma trezeam la vreo 3 dimineata si aveam aceleasi ganduri. Dimineata tot amanam alarma ca sa nu infrunt realitatea. Eram vesnic trist, nervos si speriat. Singuru lucru care imi aducea bucurie era gandul ca poate intr-o zi am sa adorm si nu am sa ma mai trezesc vreodata. Poate intr-o zi ma va lovi masina si am sa mor. Nu mai aveam motiv sa mai traiesc. Cand cineva zicea ca viata e frumoasa ziceam ca e prost, cum sa zici asa ceva. Cum sa fie frumoasa viata. Putin lucru stiam ca viata chiar este frumoasa doar ca nu cum o traiam eu. Acela a fost momentul cand m-am dat batut. Am incetat sa Il chem pe Dumnezeu in viata mea ci am inceput sa dau viata mea Lui Dumnezeu. Puterea mea Superioara este Dumnezeu, eu fiind crestin dar noi nu suntem un program religios, fiecare crede ce vrea si in cine vrea. Unii isi aleg propria lor conceptie despre O Putere Superioara. Din momentul in care am acceptat ca Dumnezeu imi poate reda sanatatea mintala si am hotarat sa ma las in mainile Lui viata mea s-a schimbat. Astazi pot spune ca viata mea este frumoasa, sunt casatorit, am un copil, lucruri pe care nu le credeam posibile. Mi-am revizuit toata viata, am predat defectele mele de caracter Lui Dumnezeu si am cautat, cu ajutorul Lui, sa ma comport altfel, mi-am indreptat raul facut altora. Multi oameni care imi erau "dusmani" acum suntem prieteni. Pot sa dorm linistit noaptea, nu ma mai simt vinovat, sunt liber sa am relatii intime cu sotia fara a recurge la imagini sau scene. Nu mai caut sa imi satisfac nevoile bolnave, sexul a devenit optional, nu o necesitate. Sunt liber, cu conditia sa continui drumul pe care l-am inceput. Sa caut sa fac voia Puterii mele Superioare. O Putere Superioara care ma iubeste si imi vrea binele, pe care o pot urma cu incredere. Mi-a fost greu sa cred asta la inceput, singura mea viziune despre Dumnezeu era un Dumnezeu dur si razbunator. Greu am trecut peste asta dar am trecut. Pentru mine, acest program imi reda sanatatea mintala si sunt liber de dependenta mea sexuala. Nefiind un program religios care baga altora pe gat tot felul idei m-o convins sa vin. Suntem mai multi in comunitate, fiecare cu credinta lui, unii dintre noi am fost chiar si atei. Unii raman si acum atei, nimeni nu te obliga sa faci nimic. Daca te regasesti in povestea mea si vrei si tu sa renunti la aceasta dependenta poti sa iei legatura cu noi chiar astazi, suntem aici pentru a transmite ce am primit noi pe gratis, iti spunem bun venit : )

Te regăsești ?

Mulți am încercat ajutorul unui psihiatru, psiholog, preot, etc. Nimeni nu ne-a putut înțelege. Doar un dependent de sex poate înțelege un dependent de sex. Suntem la fel ca și tine, nu vrei să discutăm ?

 

Sursa: https://dsaromania.org/marturii/saul-e

HALT - un pericol de recadere

 

Susceptibilitatea la aceste mecanisme declanşatoare este unul dintre factorii pe care se bazează sloganul programului nostru, HALT4. Acronimul vine de la hungry (flămând), angry (furios), lonely (izolat), tired (obosit). Nu lăsa să ajungi prea flămând, prea furios, prea izolat sau prea obosit.

Foamea. Pentru mulţi dintre noi, o stare interioară de agitaţie – grabă sau supraexcitare – pare să fie cel puţin la fel de periculoasă ca foamea. Iar foamea însăşi poate duce la mâncatul „în asalt”, aşa cum mulţi dintre noi ştiu prea bine. Mâncatul „în asalt” poate declanşa dependenţa sexuală.

Furia. Furia, resentimentele şi gândurile negative îndreptate împotriva noastră sau a altora dau naştere unei stări de tulburare care ne izolează şi ne face să recurgem la drogul nostru.

Izolarea. În absenţa unei relaţii, dependentul de sex se va angaja în orice relatie.

Oboseala. Oboseala ne face mai susceptibili la tentaţie, slăbindu-ne cumva sistemul de apărare, ca şi cum slăbiciunea fizică ne afectează şi vigoarea emoţională.

Pe măsură ce începem să ne conştientizăm declanşatorii, să nu mai reacţionăm la ei şi să ne acceptăm limitările, se diminuează şi teama de eşec. Învăţăm să facem diferenţa între a ne satisface orice poftă şi a avea grijă de noi. Asta realizează noul mod de viaţă: începem, adică, să descoperim ce gol încerca să umple pofta noastră. Descoperirea aceasta este însă rezultatul parcurgerii răbdătoare a celor Doisprezece Paşi, despre care vom vorbi în Partea a II-a. Până atunci, însă, este probabil util să trecem în revistă procesul de dependenţă şi să discutăm

puţin despre conceptul de poftă şi despre baza spirituală a dependenţei.

Cei Doisprezece Paşi pentru Dependenţii de Sex Anonimi

Cei Doisprezece Paşi pentru Dependenţii de Sex Anonimi

1.    Am admis că eram neputincioşi în faţa poftirii carnale – că nu mai eram stăpâni pe viaţa noastră.

2.   Am ajuns la credinţa că o Putere superioară nouă ne-ar putea reda sănătatea mentală.

3.   Am hotărât să ne lăsăm voinţa şi viaţa în grija lui Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi.

4.   Ne-am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunţit al propriei persoane.

5.   Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înşine şi unei alte fiinţe umane natura exactă a greşelilor noastre.

6.   Am consimţit, fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de ca-

racter.

7.    Cu umilinţă, I-am cerut să ne scape de lipsurile noastre.

8.   Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău şi am consimţit să ne reparăm greşelile.

9.   Ne-am reparat greşelile direct faţă de acele persoane acolo unde a fost cu putinţă, dar nu şi atunci când asta ar fi însemnat să le facem rău, lor sau altora.

10.  Ne-am continuat inventarul personal şi ne-am recunoscut greşelile, de îndată ce neam dat seama de ele.

11.  Am căutat, prin rugăciune şi meditaţie, să ne întărim contactul conştient cu Dumnezeu, aşa cum şi-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-i doar să ne arate voia Lui în ce ne priveşte şi să ne dea puterea să o îndeplinim.

12.  După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor paşi, am încercat să tran -

smitem acest mesaj altor dependenţi de sex şi să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieţii noastre.

Reprodus pentru adaptare cu permisiunea Alcoholics Anonymous World Services, Inc.