Pofta carnală – forţa din spatele dependenţei
Ce e de fapt în neregulă cu sexul?
Auzim des această întrebare. Era de fapt una din expresiile noastre preferate de negare a realităţii. Se pot pune întrebări
similare şi pentru alte dependenţe, pentru dependenţii de
muncă, de exemplu. Ce-i aşa de
rău în a munci cinstit? Sau cu
mâncatul excesiv şi compulsiv: dar care-i problema ? Doar trebuie să mâncăm pentru a trăi! Sau cu alcoolul sau drogurile:
ce-i
aşa rău dacă te foloseşti de puţin ajutor ca să te relaxezi şi să evadezi? Şi, în sfârşit, depen dentul de sex se
poate întreba: care-i problema cu sexul? doar e ceva lăsat de Dumnezeu! Oamenii pun întrebări similare legate de utilizarea televizorului, a filmelor, a muzicii,
etc. De obicei dau asemenea
răspunsuri aceia dintre noi care încearcă
să-şi autojustifice dependenţele.
Cu
întrebările puse în felul acesta, e evident cât de uşor e să cazi în eroare. Şi sexul induce probabil cea mai mare confuzie.
Ni se pare dificil, dacă nu chiar imposibil, să vedem manifestările fizice ale dependenţei
noastre ca pe un motiv suficient de a renunţa. Ştiind totuşi că trebuie să ne oprim, ne străduim teribil să găsim motive:
„O să contractez cine ştie ce boală venerică sau o să mă lase nevasta.”
„ O să fac atac de cord dacă continui să mănânc aşa.”
„Ştiu sigur că dacă mai fumez de-astea o să fac
cancer mai devreme sau mai târziu.”
„O să fac hipertensiune dacă continui să muncesc aşa.”
„O să dau în ciroză şi o să-mi beau minţile dacă nu mă las de băutură.”
„Dacă nu mă dezlipesc de filmele astea o să ajung o legumă.”