Inspirational story of a SA member in prison

I’m Anonymous, a recovering sexaholic,
and I am making a program call.” Those
easy words are a bit harder to say from
the inside of a jail cell. Nevertheless, I can
get current, I can reach out, I can get out
of isolation by just writing this letter. Even
though I am stuck in a cell 21 to 23 hours
a day, I still have the tools to grow in my
recovery and to have a positive sobriety
by doing all I can for the sexaholic who
still suffers. I can connect with my Higher
Power. I accomplish this by daily Bible
reading, prayer, and reading recovery
materials. I attend any kind of meeting
(religious, AA, etc.) whenever possible and
I speak the language of recovery to my
“cellie,” a recovering alcoholic.
Due to the nature of my charges and due
to the nature of the other individuals in
“protective custody,” there is very little
fellowship and very little openness. 

This contrasts so much with the honesty
and camaraderie of SA meetings.
Nevertheless, I choose to thrive and
continue to grow along spiritual lines.
Moment by moment, one day at a time,
I can surrender every temptation to
“numb out” or “act out” with memories
or fantasies. Surrender is still the key—
in here, or out there. Instead of “white
knuckling” or giving in, I choose to
surrender. I choose to maintain a firm
bottom line. TV shows, magazines,
or any memories that may be triggers
are immediately surrendered. My daily
journaling is also a very useful tool.
Maintaining a positive attitude, avoiding all
resentments (and surrendering them if and
when they come), and fostering a spirit of
gratitude are also key tools.
Honestly, some days are harder, some
days easier. On hard days and nights, I try
to use the tools of the program. I pray for
daily sobriety. Yet, I must also admit that
sometimes I feel my time here is wasted
and there seems to be no point to it all. But
I surrender that “feeling of uselessness.”
I try to focus on “the promises.” No one
ever said this would be an easy path. But
as I “trudge this road of happy destiny,”
I can only hope that my experience can
benefit others. And so I write—praying that
this letter can help someone, somewhere,
be sober for just one more day. Today, as
I celebrate day 595 of my recovery (the
last 17 in jail), I thank you, the reader,
for letting me be of service. Every single
person who reads or hears these words
helps me be sober. So I thank you! Thank
you for bringing me out of isolation and
helping me to be a part of the Fellowship.

I love you, appreciate you, and value you,
my dear brothers and sisters in recovery.
P.S. A few weeks before I entered jail,
I got a sobriety chip for 18 months, and
when I was released, I got my two-year
chip. The Program works, if you work it,
so work it, because you’re worth it!



For more information


https://chat.whatsapp.com/HHhenU9OyMQ13dDNnjhUm0

Pofta carnală – forţa din spatele dependenţei

Pofta carnală – forţa din spatele dependenţei

Ce e de fapt în neregulă cu sexul?

Auzim des această întrebare. Era de fapt una din expresiile noastre preferate de negare a realităţii. Se pot pune întrebări similare şi pentru alte dependenţe, pentru dependenţii de muncă, de exemplu. Ce-i aşa de rău în a munci cinstit? Sau cu mâncatul excesiv şi compulsiv: dar care-i problema ? Doar trebuie să mâncăm pentru a trăi! Sau cu alcoolul sau drogurile: ce-i aşa rău dacă te foloseşti de puţin ajutor ca să te relaxezi şi să evadezi? Şi, în sfârşit, depen dentul de sex se poate întreba: care-i problema cu sexul? doar e ceva lăsat de Dumnezeu! Oamenii pun întrebări similare legate de utilizarea televizorului, a filmelor, a muzicii, etc. De obicei dau asemenea răspunsuri aceia dintre noi care încearcă să-şi autojustifice dependenţele. Cu întrebările puse în felul acesta, e evident cât de uşor e să cazi în eroare. Şi sexul induce probabil cea mai mare confuzie.

Ni se pare dificil, dacă nu chiar imposibil, să vedem manifestările fizice ale dependenţei

noastre ca pe un motiv suficient de a renunţa. Ştiind totuşi că trebuie să ne oprim, ne străduim teribil să găsim motive:

„O să contractez cine ştie ce boală venerică sau o să mă lase nevasta.”

„ O să fac atac de cord dacă continui să mănânc aşa.”

„Ştiu sigur că dacă mai fumez de-astea o să fac cancer mai devreme sau mai târziu.”

„O să fac hipertensiune dacă continui să muncesc aşa.”

„O să dau în ciroză şi o să-mi beau minţile dacă nu mă las de băutură.”

„Dacă nu mă dezlipesc de filmele astea o să ajung o legumă.”

Asemenea motive sunt rareori de ajuns pentru a convinge un dependent adevărat să se lase şi asta pentru că sunt legate doar de elemente externe. Cheia este să facem diferenţa între acţiunea fizică şi cea spirituală (atitudinea) pe care acelaşi individ le manifestă simultan. Dat fiind că locuieşte în interiorul propriilor sale atitudini, dependentul nu le conştientizează; el conştientizează doar componenta fizică şi crede că de acolo vine sentimentul de vinovăţie. Pentru el e foarte greu de înţeles. De aici şi confuzia legată de motivaţia adecvată pentru a pune capăt unei dependenţe oarecare. Dacă ne uităm doar la acţiunea fizică, majoritatea dintre noi nu vom găsi în ea suficientă motivaţie pentru a se opri, dar dacă reuşim să vedem con secinţele spirituale, ne vom putea dezice şi renunţa mai devreme. Trebuie, aşadar, să privim dincolo de componenta fizică pentru a înţelege mecanismul adevărat al dependenţei de sex.

DSA - Cartea alba Sexaholici Anonimi Dependenti de sex anonimi

https://www.scribd.com/document/377509780/DSA-Cartea-alba

DSA - Cartea alba on Scribd