In Memory of Roy K.: The Founder of Our Fellowship and a Pioneer on Our Path to Recovery.

 oday, we commemorate the birthday of Roy K., the founder of Sexaholics Anonymous. Roy was not merely a sex drunk seeking recovery for himself; he was also a visionary—one who realized that his suffering was not unique and that many others like him lived in isolation and silence, searching for a way out of the tyranny of lust but finding none.

In 1979, the fellowship of Sexaholics Anonymous was born through his efforts, but it did not find its way easily. From the very beginning, Roy K. faced waves of doubt and resistance. He had to prove to the world the necessity and significance of our fellowship. Yet, he did not waver; he pressed on with unwavering determination, believing that salvation does not come through isolation but in finding companionship among those who share the same struggle and cling to the same passion for the solution. Today, decades after its founding, the fellowship has become a beacon of hope and transformation, where thousands have found a lifeline out of the bondage of lust—thanks to the efforts of Roy K. and those who believed in his sincere vision.

"I want to find my people!"—this is what Roy used to say. He laid the cornerstone of our First Step and Third Tradition, realizing that sex was merely a mirror reflecting our true illness, and that the real problem was lust. Sexual drunkenness had been a dark prison, where its inmates faced a slow death in miserable isolation.

Roy K. remained faithful to the definition of sobriety throughout his life. He never compromised on it, was passionate about the message, and sacrificed his money, time, and effort to bring the light of recovery to every lost sex drunk wandering in the jungle of lust.

On his birthday, we remember him with deep gratitude and appreciation. We move forward on his path, carrying the message of recovery and sobriety centered on God. For what he started was not merely an idea, but a revolution of hope and transformation—one that we continue together with every step toward recovery.

Inspirational story of a SA member in prison

I’m Anonymous, a recovering sexaholic,
and I am making a program call.” Those
easy words are a bit harder to say from
the inside of a jail cell. Nevertheless, I can
get current, I can reach out, I can get out
of isolation by just writing this letter. Even
though I am stuck in a cell 21 to 23 hours
a day, I still have the tools to grow in my
recovery and to have a positive sobriety
by doing all I can for the sexaholic who
still suffers. I can connect with my Higher
Power. I accomplish this by daily Bible
reading, prayer, and reading recovery
materials. I attend any kind of meeting
(religious, AA, etc.) whenever possible and
I speak the language of recovery to my
“cellie,” a recovering alcoholic.
Due to the nature of my charges and due
to the nature of the other individuals in
“protective custody,” there is very little
fellowship and very little openness. 

This contrasts so much with the honesty
and camaraderie of SA meetings.
Nevertheless, I choose to thrive and
continue to grow along spiritual lines.
Moment by moment, one day at a time,
I can surrender every temptation to
“numb out” or “act out” with memories
or fantasies. Surrender is still the key—
in here, or out there. Instead of “white
knuckling” or giving in, I choose to
surrender. I choose to maintain a firm
bottom line. TV shows, magazines,
or any memories that may be triggers
are immediately surrendered. My daily
journaling is also a very useful tool.
Maintaining a positive attitude, avoiding all
resentments (and surrendering them if and
when they come), and fostering a spirit of
gratitude are also key tools.
Honestly, some days are harder, some
days easier. On hard days and nights, I try
to use the tools of the program. I pray for
daily sobriety. Yet, I must also admit that
sometimes I feel my time here is wasted
and there seems to be no point to it all. But
I surrender that “feeling of uselessness.”
I try to focus on “the promises.” No one
ever said this would be an easy path. But
as I “trudge this road of happy destiny,”
I can only hope that my experience can
benefit others. And so I write—praying that
this letter can help someone, somewhere,
be sober for just one more day. Today, as
I celebrate day 595 of my recovery (the
last 17 in jail), I thank you, the reader,
for letting me be of service. Every single
person who reads or hears these words
helps me be sober. So I thank you! Thank
you for bringing me out of isolation and
helping me to be a part of the Fellowship.

I love you, appreciate you, and value you,
my dear brothers and sisters in recovery.
P.S. A few weeks before I entered jail,
I got a sobriety chip for 18 months, and
when I was released, I got my two-year
chip. The Program works, if you work it,
so work it, because you’re worth it!



For more information


https://chat.whatsapp.com/HHhenU9OyMQ13dDNnjhUm0

Rugaciunea de acceptare

  Și acceptarea este răspunsul la toate problemele mele de astăzi. Când sunt deranjat, este pentru că găsesc o persoană, loc, lucru sau situație – un fapt din viața mea – inacceptabil pentru mine. Şi nu pot găsi liniște până când nu accept acea persoană, loc, lucru sau situație ca fiind exact așa cum ar trebui să fie în acest moment. Nimic, absolut nimic nu se întâmplă din greșeală în lumea lui Dumnezeu. Până nu putem accepta ispita de a pofti trupeste, nu putem rămâne abstinenți; dacă nu accept viața complet în condițiile ei, nu pot fi fericit. Trebuie să mă concentrez nu atât pe ceea ce trebuie schimbat în lume, cât pe ceea ce trebuie schimbat în mine și în atitudinea mea.
    Shakespeare spunea: „Toată lumea este o scenă, toți bărbații și femeile sunt doar actori”. A uitat să menționeze că eu sunt criticul șef. Am fost întotdeauna capabil să văd defectul în fiecare persoană, în fiecare situație. Și mereu m-am bucurat să subliniez asta, pentru că știam că îți dorești perfecțiunea, la fel ca și mine. S.A. și acceptarea m-au învățat că există și puțin bine în cei mai răi dintre noi și puțin rău în cei mai buni dintre noi; că toți suntem copiii lui Dumnezeu și fiecare avem dreptul să fim aici. Când îmi plâng sau îți plâng soarta, mă plâng de lucrarea mâinilor lui Dumnezeu, spun că știu mai bine decât Dumnezeu. (cartea Alcoolici Anonimi ed. 4 in engleza, p. 417)

Rob's story (recovery in prison)

 Rob's story
I have been asked to share a little of my journey to recovery and the key role Sexaholics Anonymous played in that journey. Please consider this personal testimony as evidence of the good work that SA do to recover souls lost in addiction.

In 2018 I was convicted of a sexual offence and sentenced to five months in prison. I was also very fortunate to have been granted bail. This gave me an opportunity to seek help for my addiction. I engaged the help of a registered counsellor who specialized in sex addiction. After many sessions twice, a week at first, he suggested that I contact SA which I did. Up until that point I had never heard of SA. My addiction had driven me to cross barriers I never thought would be possible. I felt alone, rejected by society, even by some of my own family. I was confused and afraid of what I had become.

But when I began to attend SA meetings I realized I was not alone, in fact, I was accepted by them and felt that I was part of something. Something that had answers to my questions that made sense. They were able to lay out steps to recovery. They had access to resources that were world wide

They were able to tell me that in my own strength I was powerless to recover that there was a higher power that I could depend on to keep me on a sober path a better way of living, than stuck in my addiction. I was lucky and blessed to have found SA. If I had gone to remand instead of gaining bail, I shudder to think where I would be. My heart aches for all those in Jail who are slaves to sexual addiction who may never have the opportunity I had to find a new life through contact with SA. When I was in jail I still had support from SA though in a limited way, for example Jason C wrote me letters of encouragement and even came and visited me. My daily renewal partner Stuart wrote to me also and both of them to this day are great support mentors. This is one of the great benefits of SA you join a brotherhood that cares and supports each other, for we fight a common enemy. SA shows us a new path tried and tested by many who have gone before us.

My relationship with my higher power GOD  has grown beyond my wildest dreams. I know face life in partnership with Him in fact I would say co- dependent on Him for all my needs, I can testify that He has been faithful long suffering and abundant in goodness to me even though I am nothing special. But through His power working in me all things are possible.

 At present He has led me to a place where I am currently working with addicts here in another country who are serious about recovery, I have found the skills that SA taught me i.e. the 12-step program, have become invaluable in this role and my experience is now working to benefit others and help them out of addiction. I run a carpentry course for these ones that assists to build self-esteem and reinforces in a practical way that success can be achieved by following advice from experienced mentors and following a set of guidelines to achieve the desired result all assist the students to see that they can achieve recovery. My life has purpose meaning and direction and I owe that to God first then the amazing role SA has played in my rehabilitation. It is such an honour to be able to use my experience to help others

I appeal to you to allow SA to work with you in rehabilitation for those who are seeking help so that inmates will have that opportunity to recover and through their contact with SA they will have valuable ongoing support when they have finished their time so they will be less likely to re-offend and find recovery from what is a crippling disease.



Thank you for taking the time to assess the possibilities of allowing even on a trial bases SA to minister to those incarcerated

Rob's audio share
https://drive.google.com/file/d/1l7pUQh0gegWfYkgZouaUJOSOg4rEQTbt/view?usp=drivesdk


For more information about how to get involved in SA prison work

https://chat.whatsapp.com/HHhenU9OyMQ13dDNnjhUm0

Cei 12 Pasi ai Sexaholicilor (=betiv de sex) Anonimi

 

1. Am admis că eram neputincioși în fața poftei trupesti - că nu mai eram stăpâni pe viața noastră.

2. Am ajuns la credința că o putere superioară nouă înșine ne-ar putea reda sănătatea mintală.

3. Am hotărât să ne lăsăm voința și viața în grija unui Dumnezeu, așa cum și-l inchipuia fiecare dintre noi.

4. Ne-am făcut, fără teamă, un inventar moral amănunțit al propriei persoane.

5. Am mărturisit lui Dumnezeu, nouă înșine și unei alte ființe umane natura exactă a greșelilor noastre.

6. Am consimțit, fără rezerve, ca Dumnezeu să ne scape de toate aceste defecte de caracter.

7. Cu umilință, I-am cerut să ne îndepărteze slăbiciunile.

8. Am întocmit o listă cu toate persoanele cărora le-am făcut rău și am consimțit să ne reparăm greșelile.

9. Ne-am reparat greșelile direct față de acele persoane, acolo unde a fost cu putință, dar nu și atunci când asta ar fi însemnat să le facem rău, lor sau altora.

10. Ne-am continuat inventarul personal și ne-am recunoscut greșelile, de îndată ce ne-am dat seama de ele.

11. Am căutat, prin rugăciune și meditație, să ne întărim contactul conștient cu Dumnezeu, așa cum și-L închipuia fiecare dintre noi, cerându-I doar să ne arate voia Lui în ceea ce ne privește și să ne dea putere să o împlinim.

12. După ce am trăit o trezire spirituală ca rezultat al acestor pași, am încercat să transmitem acest mesaj și altor sexaholici și să punem în aplicare aceste principii în toate domeniile vieții noastre.

Test -- identificarea existentei unei probleme

 Intrebarile pentru cel ce nu stie daca e dependent de sex:

1.    Te-ai gândit vreodată că ai nevoie de ajutor în privinţa modului cum te raportezi la sex, ca gândire şi comportament?

2.   Că ţi-ar fi mai bine dacă n-ai mai ”ceda”?

3.   Că eşti controlat de sex sau de anumiţi stimuli?

4.   Ai încercat vreodată să pui capăt sau să limitezi ceea ce credeai că e greşit în com portamentul tău sexual?

5.   Recurgi la sex ca la o evadare, pentru a scăpa de anxietate sau pentru că altfel nu faci faţă?

6.   Simţi ulterior vină, remuşcare?

7.   Cauţi activitatea sexuală cu mai multă stringenţă?

8.   Îţi afectează relaţia cu partenerul de viaţă?

9.   Ai nevoie să recurgi la imagini sau la amintiri în timpul actului sexual?

10. Simţi un impuls irezistibil când ţi se fac avansuri sau ţi se oferă sex?

11.  Treci tot timpul de la o relaţie la alta sau de la o aventură la alta?

12. Ai sentimentul că relaţia potrivită te-ar ajuta să nu-ţi mai doreşti sex vinovat, să nu te mai masturbezi sau să nu mai trăieşti în promiscuitate?

13. Nutreşti o nevoie distructivă – disperată din punct de vedere sexual sau emoţional –

pentru cineva?

14. Căutarea activităţii sexuale te face să te neglijezi pe tine însuţi sau bunăstarea familiei tale sau a altora?

15. Ţi-a scăzut eficienţa şi puterea de concentrare pe măsură ce ai început să cauţi tot mai imperios sexul?

16. Pierzi timp de la serviciu în favoarea compulsiei?

17. Cauţi sex într-un mediu social inferior?

18. Vrei să te îndepărtezi cât mai repede de partenerul de sex după consumarea actului?

19. Te masturbezi sau faci sex cu alţii, deşi eşti compatibil sexual cu partenerul de viaţă?

20. Ai fost vreodată arestat pentru o cauză legată de sex?

Ce este dry-out(uscarea) de la pofta trupeasca? (3)

 

Pofta, sexul și Conexiune greșită in căsătorie

            Când în sobrietate fiind, am inceput sa locuiesc împreună cu soția și după primele luni de abstinență am început să facem sex din nou. Nu mi-am dat seama, dar sexul era condus de poftă. Făceam ceea ce făceam de doisprezece ani; a fost destul de mult sex, așa cum îl făcusem cu oricine, diverse forme și tot. Și în timpul sexului, încă mai recurgeam la imagini, fantezie și amintiri despre altii. Destul de ciudat, acest lucru nu a dus imediat la recaderea cu masturbarea sau cu alții. Doar făceam sex în mod regulat, deci ce a mai contat? A fost aceasta o altă formă de drog? Așa cred. (Încă nu am descoperit cât de insidioasă poate fi această boală a noastră și a fost nevoie de multă sobrietate pentru a începe chiar să o văd.) Este de mirare că am alunecat/recazut?

            După ce am alunecat/recazut, am recunoscut și am predat forma asta de poftă cu soția mea, un proces care a durat considerabil timp și predare. Sexul a devenit în sfârșit liber de acele imagini si amintiri. Ce victorie minunată. Asta a fost un astfel de prag greu și înfricoșător de trecut, cred că am crezut că am sosit; Eram în vârful muntelui. Se pare că a fost doar un platou, dar cu totul necesar pentru orice recuperare ulterioară sau creștere.

            Din diverse motive și pentru diferite perioade de timp în în anii sobri care au urmat, am intrat în abstinenta sexuala. Am încercat fie să inventariez un aspect al căsătoriei sau [sa inventariez] dependența mea, sau să mă abțin din cauza ca sexul a pus probleme pentru mine, betivul de sex in recuperare. Boala uniunii noastre în primii câțiva ani ai sobrietății mele a fost atât de grozava, dar atât de imposibil de văzut pentru mine, este o minune și un cadou pe care nu am explodat si nu ne-am indepartat. Sobrietatea poate pune o presiune îngrozitoare asupra căsătoriei!

            Mi-a fost frică de abstinență [totala] la început. Încă credeam că trebuie să fac sex, că cumva trebuia s-o fac. Apoi, primele șase luni de abstinență s-au dovedit a fi cel mai bun moment de până acum din întreaga noastră căsnicie de vreo douăzeci de ani. Am fost in sfarsit capabil să realizez că m-aș putea descurca complet fără sex și, paradoxal, atunci sexul a devenit curat și liber și bun. Credeam că sunt din nou în vârful muntelui...

            Se întâmpla ceva bun: pe măsură ce am încetat să mai depind de conexiunea sexuală, am început să-mi îmbunătățesc conexiunea persoanei și conexiunea cu Dumnezeu.

            Abstinenta si lucrul principiilor programului m-a invatat multe alte lucruri. Căsătoria nu numai ca a supraviețuit fără sex, era mai bine. Am început sa am scăpărări/sclipiri trecatoare in care o vadeam pe soția mea ca pe o persoană în sine. Ea a început să devină mai puternică. Am început să întrezăresc și adâncimea dependenței mele emoționalo-spirituale care stă la baza [dependentei] sexuale. La un moment dat îmi amintesc că i-am spus: „Dacă nu înceteazi să te comporti ca mama mea, va trebui să plec!" Am început să văd dependența defectuoasă - numițio dependență greșită - dar tot nu puteam vedea că era problema mea, nu a ei și că eu eram cel care trebuia să se schimbe. Eu începeam să văd că mă foloseam de ea pentru a umple vidul spiritual.

            După câțiva ani, am intrat în perioade mai lungi de abstinenta. Între timp, încercasem să renunț ea [eng. her, la sotie] la fel de complet pe cât știam eu, renunțând la control, așteptări și nevoi (foarte greu chiar de recunoscut, când locuiești cu persoana respectivă). În același timp, începeam să mă rog pentru căsătorie. Și, din când în când, treceam printr-un exercițiu de a renunța la totul lui Dumnezeu: căsătorie, soție, copii, casă, camin, serviciu, mașină, cărți și, în sfârșit, viața mea fizică. Apoi le luam înapoi cu împrumut orice ar fi ales El să-mi dea [inapoi] în ziua aceea. Cu adevărat o experiență de curățare și eliberare. Și odată eliberat de nevoia mea bolnavă, a mea soție a început să se emancipeze singură. Abstinenta a ajutat la revelarea lipsei de sănătoase [eng. unsoundness] mai profunde în uniunea noastră, astfel vindecarea și creșterea ar putea avea loc.

            Pe măsură ce perioadele de abstinență au devenit treptat mai libere, fără nicio nevoie sau așteptare de sex, mi-am dat seama într-o zi că am fost dependent sexual în tot acest timp în sobrietate - poftă sau fără poftă. Sobru sexual, dar încă dependent de sex?

            Pentru alții, nu știu ce înseamnă asta; dar pentru mine sexolicul, aș putea folosi sexul în căsătorie pentru a acoperi nu numai patologia relațională, ci și propriile defecte personale. Deci acum erau două dependențe care ieșiseră la lumină și asupra cărora aveam o victorie progresivă: pofta și pur și simplu sexul în sine. Ce libertate nouă a adus asta! O independență și putere în a putea trăi pe cont propriu, fără nicio dependență. Libertate la care nici măcar nu aș fi putut visa. Dar de data aceasta, am știut mai bine decât să cred că am ajuns [pe varful muntelui], pentru că odată cu această nouă libertate de dependență sexuală a venit și o nouă conștientizare. Aveam această bănuială furișă că există o patologie mai profundă chiar și sub asta. De-a lungul timpului, pofta acoperise dependența sexuală, care, la rândul ei, acoperise o altă dependență nesănătoasă. Dar ce era acest strat inferior? Cum ar putea exista o patologie mai adictiva atunci când pofta și sexul erau scoase din peisaj?

            Cu adevărat ușor! Soția mea era femeie, nu-i așa? Iar Femeia pentru mine însemna mamă, gratificare sexuală, servitoare, confidentă, decidentă, sistem de susținere a vieții. Așa că a trebuit să încep călătoria lungă și anevoioasă a unei alte emancipări, una care să le facă pe primele două - din poftă și sex - să pară ușoare. Pentru aceasta a însemnat să cresc.

            Se pare că luam locul lui Dumnezeu, fiecare in viețile celuilalt și nici nu ne-am dat seama până când nu am început amândoi sa ne emancipam unul de altul și lăsându-L pe Dumnezeu sa ia primul loc. Fiecare făcusem asta în felul nostru și nu-și dăduse seama. Mai întâi, încet, începusem să mă întâlnesc cu Cel care mă ținea abstinent/sober, [sa gasesc in El] ceea ce cautasem anterior în poftă, in sex și dependență. Atunci ea [eng. she, sotia] - eliberata de pofta mea, apoi de sex, apoi de dependenta emoțională și spirituală – era condusă în propria ei călătorie către credinţă. În timp ce mă uit înapoi la această experiență prețioasă a ultimilor câțiva ani (din cei unsprezece ai abstinentei/sobrietății mele actuale), vad că trebuie să fi început cam pe vremea când am început să o aud fredonând și cântând imnuri pentru ea însăși. Dumnezeu, bucuria și voia buna luau locul acelui stres îngrozitor și întuneric al simplei convietuiri.

Intrand pe ușa din spate (a casniciei), au fost chiar acele lucruri la care renunţasem sa le mai astept: respectul soţiei mele - ce cadou neprețuit - sprijinul ei total, afecțiunea ei. Mai mult ca oricand ceea ce-mi dorisem, este acum al meu. Nu, nu este al meu deloc; este al nostru, și asta este infinit mai bine.

Acum, am început să încerc să o aduc în programul meu, vorbind cu ea ca la o întâlnire, conducând discutia incepand vulnerabil. Deși o făcusem la întâlniri, nu ieșisem din acea izolare cu ea [cu sotia]. Și cel mai recent, înainte de a merge la muncă, am început să spunem împreună propria noastră versiune a rugăciunii celui de-al Treilea Pas. Și iată un gând: Acum că dependența sexuală a dispărut, pot avea ce sexul a fost probabil menit să fie - simplu, natural și bine. Dar acum că nu am nevoie și nu mă aștept, eu nu trebuie să-l am deloc. Dependenţa sexuală luase locul a ceva mai bun, doar că noi nu știam ce a fost asta pentru că nu am fost niciodată acolo [in abstinenta sexual totala].

Când am împărtășit acest lucru la o întâlnire recentă, un membru al SA care este necăsătorit a spus: „Am avut probleme cu ideea SA de a nu face sex înainte de căsătorie, [mai ales] pentru sexolicul în recuperare, dar am tacut din gura. Acum, pentru prima dată, văd de ce [noi in SA] spunem asta. Acum are sens.”

Ceea ce am avut înainte nu era „relație angajată” [committed partnership], ci dependenta angajata – fie cu iubita sau sotia. De aceea pentru mine, sexaholicul, recuperarea nu trebuie să fie doar fără sex în afara căsătoriei, ci victorie progresivă asupra pofta și victoria asupra dependenței sexuale în căsătorie. Și, în cele din urmă, recuperarea este întreruperea conexiunii emoțional-spirituală greșită prin împăcarea cu Cel a cărui iubire necondiționată abia încep să o văd și să am încredere.

RoyK, SA Essay, 8 Aprill987,rev.l/90