Ce este pofta ?

            Pofta

          De ce spunem în Pasul Întâi că suntem neputincioşi în faţa poftirii carnale, şi nu în faţa sexului? Oare nu de sex, sub o formă sau alta, suntem dependenţi? Ba da, răspundem noi, dar problema noastră nu e sexul în sine, aşa cum, în cazul mâncatului compulsiv, problema nu este mâncarea în sine. Mâncatul şi sexul sunt funcţii naturale; problema reală în ambele aceste dependenţe este mai degrabă ceea ce noi numim dorinţa, sau pofta – o atitudine care porunceşte ca un instinct natural să servească la satisfacerea unor dorinţe nenaturale.

Atunci când încercăm să ne folosim de sex sau de mâncare pentru a scăpa de sentimen tul de izolare, de singurătate, de nesiguranţă, de teamă, de tensiune, sau pentru a ne ascunde emoţiile, pentru a simţi că trăim, pentru a evada sau pentru a ne satisface foamea de Dumne zeu, creăm o poftă nenaturală care foloseşte incorect şi abuzează de un instinct natural. Nu doar că este o experienţă mai intensă decât cea bazată pe instinctul natural, dar devine ceva total diferit. Mâncatul şi sexul intră într-o altă dimensiune; capătă o componentă spirituală nenaturală.

Dependenţa noastră se referă deci la poftirea carnală, şi nu la substanţa sau actul fizic implicate. Poftirea – ca atitudine – devine factorul de control în dependenţă.

Aşa s-ar putea explica de ce oamenii manifestă asemenea porniri compulsive în mai multe direcţii. Adesea, cei dintre noi care suntem dependenţi de anumite substanţe sau forme de comportament descoperim că suntem de asemenea dependenţi de atitudini şi emoţii negative.

„Îmi aduc aminte că atunci când am renunţat la poftire, la alcool şi tranchilizante, resentimentele au izbucnit ca un vulcan zăgăzuit. Îmi aduc aminte că mi se părea că încercarea de a controla poftirea seamănă cu aceea de a controla un strat de gelatină; apeşi într-o parte şi gelatina bombează în cealaltă. Sau cu încercarea de a prinde un popândău în vizuină; astupi un tunel doar ca să constaţi că animalul a început să sape într-altul.”

Probabil că oamenii nu sunt alergici la mâncare şi sex în sensul în care unii sunt alergici la polen, căpşuni sau pisici, dar devenim „alergici” la poftirea pentru mâncare şi sex. Folosind iar şi iar în mod incorect instinctul natural al sexului pentru un scop nenatural, ne creşte sensibilitatea la declanşatorii care fac asocierea dintre sex şi scopul respectiv, în aşa măsură încât de la un moment dat un simplu gând sau o privire sunt suficiente pentru a declanşa compul -

sia.

Pentru dependentul de sex, pofta este toxică. De aceea problema reală în recuperare este spirituală, nu doar fizică. De aceea este esenţială schimbarea de atitudine.

Ce este pofta?

Un punct de vedere personal

Deşi îmi este destul de greu s-o pun în cuvinte, voi încerca să descriu cum arată pofta în viaţa mea. E ca un stăpân de sclavi vrea să-mi controleze viaţa sexuală pentru propriile-i scopuri, oricum şi oricând doreşte. Şi e ca un zgomot mental-spiritual care distorsionează şi perverteşte orice activitate sexuală, aşa cum nişte interferenţele radio stridente strică o melodie frumoasă.

Pofta compulsivă nu e sexuală şi nu e o simplă dorinţă fizică. E ca un ecran, ca o o peli-

culă de fantezii pe care nu le pot controla, care mă separă de realitate – fie de realitatea propriei mele persoane atunci când mă masturbez, fie de realitatea soţiei mele. Funcţionează la fel indiferent că sunt cu o iubită, cu o prostituată sau cu soţia mea. Îmi neagă identitatea, fie a mea, fie a celeilalte persoane, şi acţionează împotriva realităţii, împotriva realităţii mele, împotriva mea.

Nu pot fi cu adevărat cu soţia mea atâta vreme cât pofta e activă, pentru că face ca ea

să nu mai conteze ca persoană; ba chiar mă încurcă; devine doar un instrument sexual. Şi nu pot ajunge la o armonie cu mine însumi atât timp cât mă împart făcând sex cu mine însumi. Partenera ireală pe care mi-am imaginat-o e de fapt parte din mine! Atât timp cât există pofta, actul sexual nu poate fi rezultatul unirii cu o persoană, pentru că nu se dezvoltă din acea unire. Sexul iniţiat din viciu face imposibilă o unire adevărată.

Natura acelei pofte-zgomot de fond pe care eu îl suprapun peste sex poate fi diferită:

amintiri, fantezii care merg de la erotic până la răzbunare sau chiar violenţă. Sau poate fi imaginea mentală a unui fetiş sau a unei alte persoane. Privită aşa, dorinţa poate exista şi separat de sex. Într-adevăr, sunt unii care spun că sunt obsedaţi de poftă, dar care nu mai pot face sex. Eu îmi văd propria poftă ca pe o forţă care se strecoară şi îmi distorsionează şi celelalte instincte: mâncatul, băutul, munca, furia... ştiu că am pofta de a nutri resentimente, şi e la fel de puternică precum a fost vreodată pofta sexuală.

În experienţa mea, pofta nu este fizică; nu e nici măcar o pornire sexuală intensă. E mai degrabă o forţă spirituală care îmi distorsionează instinctele; şi ori de câte ori este lăsată să se manifeste într-o direcţie, pare că vrea să infecteze şi alte zone. Şi, nefiind de natură se xuală, nu ţine cont de nici o limitare, nici măcar de cea a homosexualităţii. Atunci când sunt dictate de poftă, fanteziile sau acţiunile mele sexuale pot merge în orice direcţie, luând forma situaţiei de moment. Altfel spus, cu cât mă las mai mult pradă poftei sexuale, cu atât devin mai puţin sexual, în adevăratul sens al termenului.

Aşadar, problema mea principală în recuperarea din dependenţa de sex este de a mă eli-

bera de dorinţă. Atunci când îi permit să se manifeste într-o formă, mai devreme sau mai târziu încearcă să acapareze toate zonele vieţii. Şi atunci pofta defineşte nu doar ceea ce fac, ci şi ceea ce sunt.

Dar există speranţă. Îndepărtând de la mine, ori de câte ori sunt tentat, pofta şi acţiunile

dictate de ea, şi trăind apoi, prin bunăvoinţa Domnului, dătătoarea de viaţă eliberare de sub puterea ei, încep să revin şi încep să mă vindec şi să regăsesc sentimentul unităţii – întâi a unităţii cu mine însumi, apoi cu ceilalţi şi cu Sursa vieţii mele.

Pofta înseamnă ...

Să nu pot spune ”nu”

Să mă aflu mereu în situaţii periculoase din punct de vedere sexual

Să mă uit tot timpul în jur de parcă aş fi înfometat de sex

Să fiu atras doar de oameni frumoşi

Fantezii erotice

Să mă folosesc de materiale erotice

Să fiu dependent de partenerul/a meu/mea ca de un drog

Să mă pierd ca identitate în partenerul/a meu/mea

Obsesia pentru aventuri romantice – căutarea neîncetată a sentimentului de atracţie magică

Pofta de a-l face pe celălalt să poftească carnal

Altă perspectivă personală

Pofta ucide. Pofta este lucrul cel mai important din viaţa mea; e mai important şi decât mine însumi.

Fiind prizonierul poftei, nu pot fi eu însumi.

Pofta mă transformă în sclavul ei; îmi omoară libertatea; mă omoară pe mine. Pofta cere întotdeauna mai mult; pofta dă naştere la şi mai multa poftă.

Pofta este geloasă; îşi doreşte să mă posede.

Pofta mă face să fiu obsedat de mine însumi; mă afundă în mine însumi. Pofta face ca actul sexual să fie imposibil fără poftă.

Pofta distruge capacitatea de a iubi; pofta ucide dragostea. Pofta distruge capacitatea de a fi iubit; mă ucide pe mine.

Pofta dă naştere, în mod inevitabil, unui sentiment de vină, iar vina trebuie ispăşită.

Pofta face ca o parte din mine să-şi dorească moartea pentru că nu pot suporta ce-mi fac mie însumi şi cât sunt de neputincios împotriva ei.

Din ce în ce mai mult, direcţionez acest sentiment de vină şi ură de sine împotriva mea şi

împotriva celorlalţi.

Pofta este o forţă distructivă în viaţa mea şi a celor din jur. Pofta îmi ucide spiritul; eu sunt spiritul meu. Pofta mă ucide!